APĂRARE NU ÎNSEAMNĂ ÎNARMARE! VĂ SIMȚIȚI ÎN SIGURANȚĂ?
„Acolo unde armele sunt lăsate să vorbească, nimeni nu gândește prea mult”
Într-o lume plină de informații, aici afli (și înțelegi) adevărul! Alege să faci o diferență. Abonează-te și sprijină jurnalismul NECENZURAT și gândirea LIBERĂ:
De aici poți comanda volumul „Pierduți în Poezie”. Îmi poți susține activitatea și prin contribuții pe Revolut @dinupopescu.
Sunt recunoscător dacă ai făcut-o deja!🙏
CUM PROTEJĂM SECURITATEA ROMÂNIEI?
Apărare nu înseamnă înarmare. O investiție reală în apărarea și protejarea viitorului unei națiuni reprezintă investiția în EDUCAȚIE și CERCETARE, nu achiziția de tancuri și rachete. Apărare înseamnă investiția în bunăstarea cetățenilor. Înseamnă instituții funcționale. Înseamnă o societate unde majoritatea se bucură de un trai decent, nu o țară unde mai bine de un sfert din populație se află în risc de sărăcie și excluziune socială, guvernată de analfabeți și idioți (in)utili.
O țară apărată e o țară unde sistemul educațional e performant, adaptat zeitgeistului, unde sistemul de sănătate e eficient și profilaxia se află la baza oricărui demers medical. Unde drepturile și libertățile sunt garantate permanent, inviolabile, nu călcate samavolnic în picioare de puternicii zilei. Unde reprezentanții și reprezentații (aleșii și alegătorii) sunt parteneri, nu vrăjmași.
Vorbim de APĂRARE? Apărare înseamnă DIPLOMAȚIE.
Apărarea presupune cultivarea unor bune relații economice și de vecinătate, unor parteneriate durabile cu TOATE puterile mondiale și regionale, nu doar cu unele, înseamnă să te afli la masa polilor de influență, nu pe masă (sau, mai grav, sub masă), nu în meniul lor.
Un astfel de loc nu-l obții cumpărând sau producând cantități uriașe de armament, căci acolo unde toată lumea deține niște bombe, bombele nu mai impresionează demult pe nimeni, ci prin ingeniozitate, folosindu-te de punctele forte pe post de arme (poziția geostrategică, resursele energetice etc.) și negociind dur ori de câte ori este nevoie (și) de susținerea ta. Orice alt discurs reprezintă doar o formă de propagandă belicoasă. Nu mai vorbim de faptul că, prin câteva operațiuni remarcabile de intelligence, un stat mic poate crea prejudicii uriașe chiar și unor forțe nucleare, iar asta cu investiții și riscuri mult mai reduse decât cele generate de așa-zisa înarmare.
Apărare înseamnă să conștientizezi că geopolitica nu e nici pe departe similară unui meci de fotbal, relațiile externe funcționale nu se creionează pe baza țâfnelor, a lozincilor găunoase - după dictonul specific ultrasilor, „ori cu noi, ori împotriva noastră”, urmat de ireverențiosul „vaffanculo!”...
...Pe scena politică internațională, ori ești stat suveran, ori ești colonie, iar coloniile nu sunt apărate decât iluzoriu. Tertium non datur.
În alianțele internaționale, a fi un bun partener nu e totuna cu a fi slugarnic, la fel cum a fi oponent al majorității în unele contexte nu înseamnă neapărat că ești dușman al cauzei. Un principiu ontologic postulează că nimeni nu e mai disprețuit decât sluga. Asta se aplică și în relațiile dintre state: partenerul inspiră respect, adversarul teamă, dar sluga ce se gudură pe lângă inelul oricărui ipochimen cu alură de stăpân? Bicisnica slugă stârnește doar repulsia tuturor.
Apărare înseamnă să ai un stat optimizat și o economie atractivă pentru investitorii interni și externi, să îți exploatezi resursele strategice anvizajând totdeauna interesul național, în conformitate cu un plan bine definit, să investești permanent în producția de energie, să sprijini agricultorii, fermierii care produc hrana, să implementezi măsuri care facilitează producția și consumul intern, nu importul masiv.
Apărare înseamnă să ai o industrie competitivă, puternică, să produci bunuri necesare tuturor, la un nivel de calitate superior, apoi să le exporți, dar doar după ce acoperi necesarul pentru consum intern. Asta se aplică și în zona de armament. Vrei rachete? Nu le cumpăra, produ-le! Nu mai produci nimic? Atunci ai probleme mai mari decât lipsa rachetelor.
Degeaba ai așa-zisa armată înzestrată (sanchi!) cu vechiturile altora, degeaba ai mii de generali cu burdihanele cât tancul (și dimensiunea cerebelului invers proporțională cu a burții), degeaba comanzi și achiți azi armament care, când va fi livrat, oricum va fi bun de dus direct la muzeu, căci tehnologia va fi depășită, degeaba colectezi taxe și impozite mai mari pentru a cheltui și mai mult pe sute de tancuri inutile (războaiele viitorului nu se vor purta cu tancuri și rachete), avioane de luptă, fregate și submarine...
...dacă copiii țării se culcă flămânzi, absolvenții fug pe capete, populația activă a luat demult calea băjeniei, pensionarii trăiesc de pe o zi pe alta (drept răsplată pentru munca lor de-o viață), resursele au fost înstrăinate pe daiboj, industria devalizată, economia e la pământ, deficitul și inflația se află la nivel record, iar statul trăiește pe datorie, plătind lunar dobânzi uriașe către cămătar...pardon!, bancheri.
Asta nu e nicio „strategie de apărare”, domnilor! Când de „securitatea națională” se ocupă ignobilii, imbecilii, tripoteurii și trădătorii, cei mai demenți dintre pământeni (ieri Petrov și Klaun, azi Ciolacu și cuplul fatal BoloDan), e clar că națiunea e condamnată, nu apărată.
O țară ai cărei lideri continuă să stea prosternați în afara granițelor, făcând concurs de slugărnicie în fața tartorilor din industria de armament și birocrației de la Bruxelles, o țară unde guvernul continuă să comande armament de zeci de miliarde, deși, economic vorbind, statul se află în faliment, o țară văduvită de conducători demni și patrioți, unde neîncrederea în politicieni și presă e la un nivel record, nu mai are nevoie de niciun tanc, de niciun avion de luptă, de nicio rachetă. Toate sunt de prisos!
Oricâte miliarde s-ar arunca pe fiarele Complexului Militar-Industrial american sau francez, românii nu se pot simți în siguranță. De ce?
Fiindcă AMENINȚAREA, cea mai mare amenințare la adresa securității României nu vine din afara granițelor, ci din interior. Nu ne invadează nimeni, ne sabotăm singuri...
...România nu se pregătește de niciun război, ci este în război: războiul statului cu proprii cetățeni. Nu suntem în niciun pericol să ne atace cineva, când deja s-a asigurat Sistemul aflat la putere ca țara să se îndrepte mai abitir spre disoluție - nu înainte de a fi mulsă până face cangrenă!
Apropo, că veni vorba de înarmare, această monomanie a liderilor de azi: în urmă cu câteva zile, Mark Rutte, ditamai secretarul general al NATO, a afirmat că «nu se poate spune că nu sunt bani pentru arme. Avem societăţi bogate(!?), putem face asta». Ce vorbești, Franz!?
I-auziți, bogaților, v-a zis „șefu pă NATO” că aveți de unde, deci scoateți banii!
Totuși, mă întreb: dacă în secolul XXI încă mai credem în sofisme de tipul si vis pacem, para bellum (când a funcționat asta în trecut?), de ce 3.14ZDA mă-sii mai susținem financiar organizații precum ONU și NATO? Dacă în mintea unora singurul mod prin care ne putem „apăra” e prin a crește producția și achiziția de armament, în detrimentul diplomației și investițiilor în Educație, Cercetare, Infrastructură, Sănătate și imperioasele măsuri sociale, înseamnă că sinecuriștii ăștia sunt plătiți degeaba!
«De ce luptaţi cu armele de foc
Şi-aţi dus moartea la perfecțiune?
De ce nu puneţi banii la un loc
Pentru aflarea leacurilor bune?
(…)
Oameni politici, bunii noştri fraţi,
Noi v-am cedat şi ranguri şi proporţii.
Dar nu putem continua.
Stopaţi această competiţie a morţii!»
- Adrian Păunescu, Manifest pentru sănătatea Pământului
Noapte bună, excelențelor!
- Autor: Dinu Andrei Popescu
PS: Burse NU, arme DA! Educație NU, arme DA! Sănătate NU, arme DA! Pensii NU, arme DA! (Și pensii speciale...DA!). Asta-i judecata politicienilor noștri.
România, iunie 2025. Vă simțiți în siguranță!?
De aici poți comanda volumul „Pierduți în Poezie”. Îmi poți susține activitatea prin a te abona aici și/sau prin contribuții pe Revolut @dinupopescu.
Sunt recunoscător dacă ai făcut-o deja!🙏