DOZA DE REALITATE: ADEVĂRURI NESPUSE
„O țară care are cetățeni egoiști și ignoranți va avea lideri egoiști și ignoranți.”
CE SE AFLĂ ÎN SPATELE „DEMOCRAȚIEI”?
1. Națiunile sunt conduse de servicii de informații, corporații și lobbiști (exact în ordinea asta). Serviciile de informații, băncile centrale și structurile suprastatale (UE, FMI, Banca Mondială, NATO etc.) sunt controlate de organizații obscure, unde mecanismul decizional e abstrus publicului.
2. Guvernul există doar pentru a executa ordinele (putere executivă), pentru a implementa măsurile impuse (restricții, taxe, achiziții de armament) și ca să preia culpa.
3. Alegerile sunt doar un concurs de popularitate între marionetele unor grupuri de interese, nimic mai mult.
4. Politicienii sunt plătiți pentru a servi drept țapi ispășitori, nu pentru a rezolva probleme sau a genera schimbări în folosul celor mulți.
5. Politicienii își disprețuiesc propriii votanți fiindcă știu că, mai devreme sau mai târziu, vor deveni jucării stricate. Manipulează și exploatează emoțiile alegătorilor înainte de alegeri, îi batjocoresc și îi sfidează imediat ce sunt învestiți în funcții.
6. Puținii politicieni care, din vreme în vreme, își asumă să implementeze cu succes și unele măsuri populiste sunt puși la zid de mass-media și ONG-uri, la comanda celor ce exercită adevărata putere - servicii de informații, corporații și lobbiști.
Contrar opiniei fals-indusă, termenii „POPULIST” și „POPULISM” nu au conotație peiorativă/negativă. „Populi” înseamnă ad litteram „popor”.
VOX POPULI, VOX DEI (vocea poporului, vocea lui Dumnezeu), așadar, într-o democrație autentică, orice politician are datoria de a fi populist (a da glas vocii poporului) și de a lua măsuri populiste, adică măsurile dorite de popor.
Însă, în lumea noastră, populiștii ce accidental au ajuns uneori în demnități publice au fost lapidați, apoi regretați, spre deosebire de fantoșele agreate de servicii/corporații/lobbiști, care se bucură de protecție și popularitate în ciuda nenumăratelor orori comise.
7. Așa-zisa democrație reprezentativă servește doar pentru a promova mediocrația (Joe Biden, Kamala, Ursula, Klaun, Ciucă etc.) și a escamota numele și figurile adevăraților conducători.
Spre deosebire de caducii politicieni (ce se schimbă constant pe măsură ce devin nepopulari), aceștia sunt pereni, nu pierd puterea odată cu următorul rând de alegeri. Tocmai pentru că acționează din umbră, nu sunt niciodată în pericol de a cădea victime furiei colective, cum pățesc vremelnicii lideri politici.
8. Niciodată în istorie, în nicio țară, nu s-a schimbat nimic semnificativ în bine datorită votului. Din cauza votului, statele fie au colapsat, fie au continuat să decadă de la un ciclu electoral la altul.
De-a lungul istoriei, războaiele și crizele au fost cele mai răspândite „realizări” ale politicienilor aleși. Schimbările reale, implementate în folosul celor mulți, s-au produs exclusiv prin revolte și revoluții, iar asta doar pe perioade scurte de timp.
9. Conceptul de „democrație reprezentativă” manipulează oamenii pentru a crede că au votat greșit de fiecare dată în trecut (priviți doar la istoria alegerilor prezidențiale din România).
Întotdeauna alegătorii se arată cu degetul între ei, considerând că vina pentru toate relele o poartă cei ce au votat diferit. Astfel, responsabilitatea e aruncată cu cinism de la ales la votant - spre exemplu, cazul Klaun Golfhannis: majoritatea se consideră azi înșelată și decepționată fiindcă l-a votat, însă nimeni nu protestează pentru a-i bate obrazul ignobilului.
10. Politicienii guvernează cu frică față de propriii lor donatori și față de serviciile de informații (interne și externe). Nu dau doi bani pe restul oamenilor. Nu le pasă câtuși de puțin de interesele colective. Dacă te preocupă binele comun, nu apuci să faci mulți purici în jocul politic.
11. Politicienii creează false probleme pentru a crea false soluții, totul pentru a se erija apoi în lideri providențiali și salvatori.
12. Totodată, politicienii sunt experți în a cumpăra voturi cu bani publici, în a cumpăra mansuetudinea presei cu bani publici, în a muta părți consistente din bugetul public în conturi private.
Economic vorbind, politica e o formă legală de a devaliza statul, în interesul politrucilor și afaceriștilor apropiați de serviciile de informații, al corporațiilor și oligarhilor din industria de armament (Complexul Militar-Industrial). Social vorbind, politica e forma supremă de control nedemocratic al maselor compliante. În această structură, presa servește drept mecanism de diseminare a terorii și distragere a atenției (știri și divertisment), pentru a facilita îndobitocirea sistematică.
13. O democrație reală necesită implicarea permanentă a maselor în procesul decizional. O democrație reală nu poate fi niciodată reprezentativă, ci doar participativă - plebiscite, echilibru și libertăți garantate.
«În momentul în care un popor se lasă reprezentat, nu mai este liber. Nu mai există», afirma Jean-Jacques Rousseau. Oamenii de bună-credință nu își doresc niciodată să controleze viețile altora, nici să exercite puterea în interesele unei minorități, erijându-se în reprezentați ai majorității.
Doar politicienii consideră că un număr suficient de mare de voturi îi îndrituiește să ia măsuri ce distrug viețile mai multor generații.
14. Pentru ca puterea poporului (demos+kratos) să fie cu adevărat exercitată de popor, TOATE deciziile ce vizează parteneriate/alianțe politice și militare, resursele strategice, cheltuirea sumelor mari din buget (achiziții de arme, ajutoare, investiții), împrumuturile și taxele trebuie luate doar prin consultarea tuturor, la fel și numirile șefilor de servicii secrete, judecătorilor CCR, guvernatorului BNR etc.
Azi, ar fi mai ușor decât oricând să fie organizate referendumuri, căci fiecare și-ar putea exprima opțiunea din confortul propriei case, utilizând o aplicație de vot instalată pe telefon. Astfel am avea certitudinea că majoritatea decide. Abia asta ar fi democrația autentică. Restul e propagandă.
15. Cataracta este a treia cea mai răspândită cauză a orbirii la nivel mondial. Politica și religia rămân primele două. Iluzia libertății, iluzia democrației și iluzia alegerii, cele mai propagate minciuni de pe Pământ.
O săptămână frumoasă, excelențelor!
- Autor: Dinu Andrei Popescu
Tot nu ați dat un raspuns cu privire la digitalizare. Din acest punct de vedere doriți digitalizarea? Credeți că o aplicație pe telefon prin care să-ți exprimi punctul de vedere nu poate fi fraudată? Ba da! Și încă foarte ușor! Eu sînt împotriva digitalizării, împotriva oricărei forme de control care îmi afectează drepturile fundamentale!