SĂ VORBIM ONEST DESPRE UNIUNEA EUROPEANĂ!
De la „UNITATE ÎN DIVERSITATE” la „RESTALINIZAREA EUROPEI”...
Într-o lume plină de informații, aici afli (și înțelegi) adevărul! Alege să faci o diferență. Abonează-te și sprijină jurnalismul NECENZURAT și gândirea LIBERĂ:
De aici poți comanda volumul „Pierduți în Poezie”. Îmi poți susține activitatea și prin contribuții pe Revolut @dinupopescu.
Sunt recunoscător dacă ai făcut-o deja!🙏
E foarte bine că suntem parte din UE! Problematic e modul în care am înțeles să ne folosim de acest avantaj de a fi parte a Uniunii. La masa UE se negociază (adesea dur!). Ăsta e scopul.
👉 Noi, obișnuiți să fim pe masă sau sub ea, am mers acolo ca să primim „to do list”, să luăm directive, nu să ne apăram interesele. Atât i-a dus capul pe politicienii noștri. Chiar foști lideri europeni au confirmat asta:
„Nu ați înțeles ce înseamnă a intra în Uniunea Europeană. Aici se negociază, dar guvernanții voștri vin la Bruxelles să ne întrebe ce să facă, deci, firesc, le spunem ce considerăm noi” (nu neapărat ce ar fi conform cu interesul vostru național) - Jean-Claude Juncker*.
Ultima dată când România a fost relevantă pe scena politică internațională a fost în anii de glorie ai lui Ceaușescu - 1968 până prin 1983. Apoi nu am mai contat, fiindcă nu am mai avut cu cine să defilăm.
Noile generații de lideri s-au deprofesionalizat, clasa politică s-a degradat de la un rând de alegeri la altul, marasmul instituțional ne-a oripilat pe toți.
Cu cine să negociezi în interesul României? Cu cine să vorbești despre diplomație, geostrategie, proiect de țară? Cu impostori ca Petrov și Klaun? Cu fanfaroni ca Ciucă și Ciolacu? Cu Bolojan - care nu vorbește nicio limbă străină - sau cu Nicușor Dan - care vorbește cu mâinile? Toți cunosc o singură limbă: limba trădării țării.
Dincolo de acest aspect, deși eu sunt de acord că integrarea europeană a avut incontestabile beneficii majore, reiterez acest lucru: UE și NATO au devenit organizații mai puternice datorită prezenței României în ele, nu 🇷🇴România a devenit mai puternică datorită UE și NATO!
👉 Ca stat, nu eram deloc rupți în fund, cum afirmă unii, înainte de integrare. Asta e o lozincă ce face parte din insidioasa propagandă antiromânească - din binecunoscuta serie «suntem săraci, mici, irelevanți, neprotejați, vai de noi».
Țara nu era săracă, dar era spoliată de către propria clasă politică. După 1989 s-au ridicat munți de averi private...făcute din bani publici.
România nu poate fi vreodată un stat rupt în fund, câtă vreme încă avem resurse uriașe de petrol, gaz, aur și argint (cea mai mare cantitate neexploatată din Europa), cărbune, minerale rare, izvoare termale, avem capacitatea să producem aluminiu, cupru, apă grea etc. Mai mult, România are un uriaș potențial turistic (de care ne batem joc), având toate formele de relief...
...Există țări cu adevărat mici care prosperă exploatând exclusiv turismul, că altceva nu au de exploatat. Noi, cu tone de resurse și cu potențial turistic, suntem „rupți în fund”?
❌ A, că am ales politicieni analfabeți și arghirofili, că nu am știut să ne valorificăm atuurile, că le-am înstrăinat sau cesionat pe daiboj, cum am procedat cu industria (care NU era „morman de fiare vechi”, dacă ar fi fost retehnologizată, nu devalizată, ar fi fost competitivă și azi), asta e altceva.
✅ România e un paradis pentru multinaționale - taxele sunt mici, legislația permisivă, românii cunosc limba engleză (spre deosebire de bulgari sau unguri), deci ai resursă umană. Băncile cu capital străin au aici profituri mai mari decât în țările mamă, companiile din energie la fel, hipermarketurile la fel. Nu mai vorbesc de uriașul avantaj strategic pe care, prin aderare, l-am oferit Bruxellesului și Americii - granița UE și NATO apropiată de Rusia...
...Pentru toate astea, România merita mai mult! Dar nu am avut cu cine să obținem. Ne-am sabotat singuri. Atât s-a putut.
👉 Dacă România ar fi avut lideri vizionari, patrioți și iscusiți, chiar și fără a fi parte din UE puteam să ne dezvoltăm - poate chiar mai abitir decât am făcut-o târâș-grăpiș în cei 18 ani de la aderare - folosindu-ne resursele ca armă de negociere punctuală.
❗Asta a făcut Norvegia (care nu e în UE, dar face parte din SEE și Schengen, spre deosebire de România, care, deși membră UE, a fost ținută cu anii la poartă). Asta au făcut și Elveția, și Islanda. Nu dau exemple precum Marea Britanie, Liechtenstein sau Serbia, dar precum Norvegia categoric puteam fi DACĂ aveam oameni de stat, nu făfălugi, lideri patrioți, nu poslușnici, nu o șleahtă de ignobili, de trădători.
Din păcate, mult-aclamata dezvoltare a României în interiorul UE nu s-a făcut preponderent pe fonduri europene, ci pe datorie (ajunsă la 60% din PIB), pe împrumuturi luate la dobânzi uriașe, și a generat și o serie de efecte dramatice:
obligația de a cesiona resursele strategice contra unor redevențe infime,
prăbușirea producției și exporturilor...în detrimentul importului masiv,
înstrăinarea unei suprafețe uriașe din terenul agricol și forestier al României,
sabotarea capacităților energetice și miniere (închiderea minelor), cedarea suveranității României (aspect nesolicitat de Tratatul de la Maastricht),
distrugerea sistematică a capitalului autohton.
👉 Dincolo de toate, eu sunt un proeuropean în convingeri, pro dreptul la libera circulație și la muncă în toate statele europene (nu aș susține un demers tip RoExit sau disoluția UE, noi nu suntem Marea Britanie pentru a ne permite asta, milioane de compatrioți trăiesc și muncesc în vest), dar e evident că, din cauza actualei garnituri de lideri, UE merge cu celeritate pe drumul stalinizării. 👊
❗UE are nevoie de o reformă urgentă, masivă, pentru a supraviețui provocărilor ce se întrevăd la orizont. Iar România are nevoie să înceapă să negocieze în picioare, în loc să continue să stea prosternată sub masa puternicilor zilei.
✅ Deși Tratatul de la Maastricht prevede o uniune a națiunilor Europei, motto-ul ales fiind «UNITATE ÎN DIVERSITATE», în ultimii ani Bruxellesul își impune samavolnic autoritatea în relația cu statele membre, dorind nici mai mult nici mai puțin decât FEDERALIZAREA UE.
În acest context protejarea IDENTITĂȚII și SUVERANITĂȚII națiunilor constituie o necesitate, iar eșecul ar reprezenta o catastrofă cu consecințe de o gravitate inimaginabilă. Un discurs pe care îl avea și Călin Georgescu (vă amintiți?), «necesitatea de a ne proteja interesele ÎN interiorul actualelor alianțe, necesitatea unei reforme a UE și a unei schimbări de SISTEM» (nu de direcție, de sistem)...
...motiv pentru care eu l-am sprijinit și, dacă i s-ar fi permis să candideze, l-aș fi votat cu conștiința împăcată. Spunea ceva greșit prin asta? Voi ce credeți?
*Apud „În ochiul ciclonului - Constantin Boștină în dialog cu Alice Barbu și Sorin Rosca Stanescu”
PS: Luni, de la 21:00, ne vedem la Culisele Statului Paralel cu Anca Alexandrescu, pe Realitatea PLUS.
- Autor: Dinu Andrei Popescu
De aici poți comanda volumul „Pierduți în Poezie”. Îmi poți susține activitatea prin a te abona aici și/sau prin contribuții pe Revolut @dinupopescu.
Sunt recunoscător dacă ai făcut-o deja!🙏